“Dosare” din copilărie 1 =))
Mama grijulie nevoie mare, mă-nfunda cam de 2 ori pe lună când eram pici cu spanac așa: machiat cu lapte, usturoi și câte-un ochi deasupra. Când era sezon bineînțeles, pe vremea lui Ceașcă nu erau pline magazinele și piețele cu legume tot timpul anului. Tot așa-l prepară și acum. Mă sună deseori: “-Haida, haida Napocele, spanacul e aproape gata! Fără alte povești că telefonu-i scump!” Deci n-am ce-i povesti multe, justifica că n-am timp, n-am chef de spanac etc.
(locuiește-n apropiere). Îl prepară așa:
-1 kg spanac proaspăt
-2-3 linguri de unt sau ulei
-4 linguri faină
-500 ml lapte
-2 buc. usturoi zdrobit
-sare, piper
-2-3 frunze de mărar, verde de preferință.
Spanacul opărât, scurs și tăiat mărunt. Peste untul topit se adaugă făina cu o lingură de lemn amestecând continuu, apoi se toarnă laptele (să fie fierbinte). Se lasă la fiert pe foc mic circa 1 minut amestecând mereu! Să nu se facă cocoloașe crezând apoi că niște cămile ar face baie!
Așaa… spanacul cel opărât și hăcuit mărunt împreună cu usturoiul stors sau doar zdrobit (depinde ce porniri criminale aveți
), 2-3 frunze de mărar și acelea hăcuite mărunt, se toarnă peste sos, lăsând să fiarbă-ncet totul cam 5 minute cu aceeași tortură de a amesteca meticulos și-ncet! Pentru look-ul final se trântește la servire peste acest “maglavais” (amestecătură), un ochi, două, trei (ouă-ochiuri prăjite-n tigaie cu gălbenușul deasupra).
Toate bune, gustoase și frumoase dar mie pe atunci acest preparat mă făcea să urc scările spre apartament cu-ncetintitorul.
“-Napocel! Vino la mâncare!” Eu din parcul din spatele blocului: “-Ce-ai făcut de mâncare?” Mama: “-Ai să vezi!” Ei bine, când auzeam “-Ai să vezi!”, se năruia toată fericirea de copil. Știam că-i vorba de spanac! Verde!
Mă-nvârteam de 2 ori în jurul blocului, scările urcându-le cu pașii unui condamnat spre eșafod.
Nu suportam culoarea verde-n mâncare ori mâncarea-n totalitate verde precum spanacul!
Aveam figuri-n fizic, refuzam iar mama: “-Vei mânca tu când ți-a fi foame! Ia: afară-napoi în parc! ”
Îmi trecea foamea instant c-am scăpat de spanac. Alte pedepse nu erau fiindcă mama a fost telefonistă și era obișnuită cu oameni plini de figuri…
La cină nu mă mai chinuia cu… spanacul.
Mamele sunt deștepte, să știți! După vreo 2 ani în care n-a reușit să mă convingă că spanacul mă va transforma-n Manix, personajul preferat al tuturor băiețeilor din cartierul meu, (un detectiv din serialul american de 200 episoade cu același nume, difuzat în anii 70, un superman împușcat de vreo 17 ori și care a scăpat de femeile care-l vroiau în fața altarului), mi-a cumpărat… ! O pereche de ochelari… de soare pentru copilași, cu celofan portocaliu, total nepotriviți formei feței mele, în plus rama de plastic (galbenă!!) avea niște aripi de fluturași, niște ochelari pentru fetițe!
Nu cred c-aveau filtru UV și nici dacă au fost de tipul A ori B care să blocheze cel puțin 99% din razele UV ale soarelui.
Și-a-nceput minunatul experiment al mamei… Vedeam spanacul portocaliu! Cu vorbe mieroase, m-a convins să duc lingura cu spanac la gură și supriză! Am mâncat! Spanac portocaliu! Ba nu! Spanac cu ochelari!
Abia de prin clasa a 7 a am acceptat spanacul în preferințe. Cam atât dragilor și voi continua acest serial inspirat din “dosarele” copilăriei.
Norocul Stela ‘mnealui Zoso Zamfir Zorin Carmen Victoria V. Dâncu Valentyn Valentin Lungu Umograf Turist Tomata Theo Teribil Teo Talex Tatiana Sweety Nice Petronela Simpler Mirela silavarcald shogunu Sânziana Ruxandra Rominho Rokssana Recurs Olga Rareș Raluca Radu Radu Neag Radu L. que stii oare? Pufica Postmortel Plus Paul papornița Oxy Ovidiu de la Panticeu Ovidiu Blag Handmade Iancu Orestuca Olga Octeabrina Oana Nătălița Nina Nati Naty Nata Nadia Nu ai boială Măgădrean Monica Moldoveanul Moiseev Miss Sasha miscellaneous Mika Michaela Mihaela Micael Meow Comănescu Aceleași lucruri Marina Marin Mariana Andreș Mariana madlenush Lupul Sur Luna Pătrată Alexandru Ludmi Liviu Alexa Limba Cailor Lilly Liliana Lilia Lili leraprimavera Laura Lady Minister Kafkutza Denis Ion Ivan Iulisa&SoriN Iuliana IronicBlonde Irina Rusu Irina Ion Ioana Indiana Incertitudini Igor Iași Hibrys Hriho Haoleu! Groparu Grapefruit Dmitrii Geanina Ghilotina Gângureli Gând licitat Gazetino Gabriela P. Gabriela N. Gabriela E. Flori din suflet Fata cu ceaiul fancymiss Expolicy Evrika Evenimente Cj Escu Elena Elena B. Dulciuri Dragoș Stanca Lucian Diverse Dindina Digodana DianaEmma Diana Victoria Devoratoarea Daurel danette Dan D’ale vevriței Cătălina Cătălin CuratMurdar CRU Cristina V. Cristina G. Cristina B. Cristina Bazavan Cristi Cosânzeana Corina Colorbliss Paul Ciribantrop Cinemafotomedia Chipăruș Cercelush Câteceva Carmen T. Carmen N. Cami Cafelluța Bogdan Bloody Fărcaș Blog de prost Filumenista Bicicleta Bhendis Leo Abbibal Adi Adrian Năstase Alex Daniela Alexander Alina Alina S. Anna Altcersenin ASP Radu Alunița Amalia Amelian An Ordinary Ana C. Ana lu’ Manole Anastasia Anca Andainn Andra Andra D. S. Andrei Androxa Angela Angela S. Anna Antonița Maria Andrei Aurora Azumix Dindina
Trackbacks
- Poveste parfumată între bloggeri. Parfumul nobleţii « Mirela Pete. Blog
- O floare de weekend. « Tu1074's Blog
- parfumul nobletii – chanel « Rokssana's Blog
- încurcături cu… « MesterulManole's Weblog
- Poveste de vis (54) « Teo Negură
- Lex humana! « Marin Toma's Blog
- Printre nori alergam… « lunapatrata
- life in pictures -10- ce rochie roşie lili marlene « Rokssana's Blog
- Dragoste, răutate și gelozie de câine » Blogu' unui Gând licitat -
- Alt joc cu poze – 24.10.11 « Florina Lupa Curaru
- Lătrături ocoşe (241011) « Ulise al II-lea – blog canin
- Vechi scăpărări (241011) | Amintiri din filumenie
- Alt joc nou (241011) « Florina Lupa Curaru
- Joc nou (261011) « Florina Lupa Curaru
- Tăcute imagini miercuriene (261011)
- Fără cuvinte, miercurea (261011) « Ulise al II-lea – blog canin
- Îndrăzniţi să visaţi! « Colţu' cu muzică
- Linişte înflăcărată (261011) | Amintiri din filumenie
- Viaţa-n imagini (311011)
- Alt joc cu poze – 02.11.11 « Florina Lupa Curaru
- Lătrături ocoşe (031111) « Ulise al II-lea cel Ocoş
- Vechi scăpărări (031111) | Amintiri din filumenie

















Ion Creanga al Clujului…
Foarte frumos Mr. Popey.. Astemtam episodul 2…
Mulțumesc frumos Florinuța
Succulent… Cu trei de “c” daca s-ar putea… Mai vrem
Parcă ne-am lua de mână… Pe vremea lu’ Ceaşcă, şi mama avea ce avea cu spanacul. Şi eu aveam cu el, dar împotrivă!…
Hehehehe, ai fost si tu chinuit nitel
Mie imi place la nebunie spanacul tocat (pasta) cu usturoi maruntit in el si cu un ou ochi de rata.
As mentiona ca mama mea dupa ce fierbea bine frunzele de spanac le dadea la masina de tocat carne asa iesea o pasta foarte gustoasa si delicioasa in combinatie cu usturoiul maruntit !
Poate incearca si in modul acesta sa-l prepare …
Ohoo, acum și eu ador spanacul cu ustroi! Aș mânca-n neștire!
O să-i sugerez, oki.
Ce frumos erai!?
Eram!
Mama era mult mai bună: “Nu-ţi place ce e pe masă, nici o problemă. Du-te şi te joacă.” . După alte două ore, reveneam rupt de foame şi constatam că mâncarea aia mizerabilă se transformase în mâncare delicioasă. Era aceeaşi, dar, foamea e cel mai grozav bucătar.
Exact!
După cum scrii, se pare că ţi-a priit spanacul! Sau … ochelarii?!
Napocel, mi-e cunoscut scenariul cu mama, spanacul si Mannix! La fel il refuzam si eu! Dar azi, e una din mancarile favorite. Devine interesant, abia astept Dosarele Napocel 2 si continuarea!
Sa ai un weekend fain de tot!
Hehehehehe
Și eu ador acum spanacul. Da, episodul doi e pregătit deja!
Un weekend fain și ție Mirela!
Încerc să îmi amintesc dacă am trecut şi eu prin episoade gen “mâncare impusă2 de mama şi nu prea îmi vine nimic… Acum, când vreunul din cei 2 prichindei ai mei refuză să molfăie ceva, nu-i impun, pentru că mi s-a întâmplat să văd, odată, reacţia fetei, atunci când am impus-o să mănânce…
))
Aştept şi eu continuarea nuvelei…
Şi eu îţi doresc un sfârşit de săptămână cât mai minunat!
Îți mulțumesc mult pentru vizită dragă Tatiana
Un weekend minunat și ție!
Hehehehehe, amu-mi place da atunci brrrrrrrr
Uicănd special tooo! *
hai ca-mi facusi pofta Arti!!!!imi ploua in gura.maine il prepar .:)))
O mare placere sa citesc aceste amintiri povestite cu atata har de tine, Napocel.:) E uimitor cum ni se schimba gusturile cand mai crestem… Nu prea am auzit eu de baietei care sa se omoare dupa culoarea verde in farfurie.
Se bucura Napocelu ca ti-a placut clipa de amintire asternuta aici, un weekend frumos sa ai drga Niceo!
Da și crud e excelent, am mâncat și sub formă de salată.
Da frumoase amintiri mai vrem asa ceva frate mai facut sa am 10 minute miraculoase sa revin in copilaria mea in care toti faciam nazbitii si pozne una si una super merci mai vreau asa articole
Mă bucur frate Vlaf că ți-a căzut bine articolul. Da, am să mai postez episoade, un weekend minunat frate Vlad
Adică fiecare pagină de dosar va avea și un fel de mâncare?
Bună idee
N-am mâncat niciodată spanac și nici mie nu-mi place mâncarea verde
Bunica mea mai făcea tocâniță din urzică, dar niciodată nu mă obliga să o mănânc…:)) asta pentru că mereu mi s-au oferit opțiuni..ori îmi făcea ceea ce comandam eu, ori prepara ceea ce știa că la sigur voi mânca
)
Materialul tău Napocel mi-a amintit și mie de copilărie…de toate mofturile din copilărie legate de mâncare
))
Acum mananc cu placere spanacul. Daca nu-ti place nici acum, incearca metoda cu ochelarii colorati!
Ma bucur pentru vizita Vitcorițuco
Ce idee minunată cu aceste “dosare ale copilăriei”! Uite-aşa ne mai amintim de timpurile magice ale copilăriei. Mi-a plăcut mult remarca: “Mamele sunt deștepte, să știți!” Sunt total de acord! Ce ne-am fi făcut noi fără aceste minunate fiinţe care ne-au fost alături mereu de când ne-au născut?
Faza cu ochelarii portocalii este teribil de hazlie! O s-o recomand tuturor ca…”metoda Napocel”! Dac-ar fi ştiut-o şi mama… Ce de nazuri mai făceam la spanac, urzici şi alte bunătăţi…verzi…
Numai bine şi un week-end frumos, dragă Napocel!
Da, abia acum ne dam seama de daruirea mamelor si
ideile lor originale.
Multumesc, asemenea si tie draga Alex
Vai ce m-am distrat Napocel! Mai ales ca fiiix asa pateam si eu cu spanacul. Saraca mama cat se chinuia sa ma faca sa il mananc. Dar pana la urma a inceput sa imi placa
Fain articol! Astept episodul 2!
Multumesc tare pentru vizita draga Ralu
Macar acum stim remediul si-l putem sugera prietenilor nostrii ce au copii: o pereche de ochelari colorati la spanac! Cu sticla portocalie!
Na pai, or fost horror acei doi ani pana m-o pacalit cu ochelarii
Spanac cu ochelari
Da, mamele sunt foooarte deștepte! Încă nu știu dacă ele citesc sau nu gândurile
Cele mai deștepte!

Eu sunt de părere nu că ne citesc gândurile ci le simt ca și cum ar fi al lor!
Mulțumesc foarte frumos de vizită dragă Andra, mă bucur că mi-ai trecut pragul
Buna seara, Napocel. Faina tare povestea spanacului. Eu l-am adorat de mica, insa la mine in Moldova urzica era cea care devenea chinul gastronomic al copiilor de varsta mea. Eu eram privita ca o ciudata fiindca imi placea. Si urzica se prepara exact ca si spanacul, cu tot cu oul-ochi drept bonus.
Acum, ca si mama, am de lupta cu fecioru-miu la capitolul mancare verde. Dar ii spun mereu: ” Lasa, ca-i manca tu cand te vei insura! ” ( are doar 14 ani! )
Cu ocazia asta, iti multumesc din nou pentru vizitele tale la mine. O sa ma stradui sa urmaresc indeaproape firul povestilor tale.
Da, și pe aici se consumă urzica dar mai puțin. Mie mi-a plăcut.
Cumpără-i ficiorului ochelari de soare cu sticlă portocalie!
Și eu-ți muțumesc foarte frumos pentru vizită și te aștept cu drag aici oricând.
Hahah, chiar inteligenta abordarea mamei tale!! Ai mancat spanac cu ochelari
))
) Spanacul nu a fost niciodata pe placul meu, acum il mai mananc, cu ochiuri, dar nu cu mare drag
Eu recunosc, nu am mancat niciodata nimic din ce nu am vrut. Copilarind la bunica si in calitate de prima nepotica (si singura atunci), m-au rasfatat toti, iar bunica imi dadea mereu optiuni. Mancam atunci soric, slanina, usturoi, racituri, dovlecel pane – chestii pe care acum nu prea le mai ,,inghit”
Astept cu interes si alte file din dosarele copilariei
Hehehehehe
Aha, deci când erai mică-mică, păpai tot! Acum bănuiesc că te-ngrijești pentru siluetă. Șoriic! Abia aștept Ignatul!
Mă bucur că ți-am gâdilat interesul, o să public în curând episoadele următoare.
Daaaa, cam asa ceva
) Bunica era simpatica. Nu insista sa ma faca sa mananc. Imi zicea ,,cand ti-a fi foame, vii tu acasa”, si asa faceam. Observam ca nu e productiv sa stau o zi intreaga fara mancare, ca nu ma mai pot juca la fel de vesel (mai ales ca eu am nervi cand mi-e foame)
)
Nu ma ingrijesc pentru silueta, Napocel
Si daca as face-o, nu de la mancare m-as abtine, ci as face sport!!
mamele au imaginatie si stiu sa convinga

eu nu stiu dc as avea atata rabdare
mama mea nu gatea spanac, nici acum nu-l gateste, ei nu-i place, eu acum gatesc din cand in cand
in ceea ce privesc mofturile intotdeauna trebuia sa-mi prezinte meniul, sa-mi insire o lista de preparate ca sa aleg unul
Exact!
Ei nu, vei avea răbdare, te asigur!
Mmm cand eram mica, uram si eu fierturile verzi, dar la bunica mea nu se comenta, astea iti dadeau fier pentru organism asa ca nu exista pardon. Si mi se servea fie cu ou prajit fie cu paine cu ou (stiu doar denumirea in maghiara).
Superba poza, superb articolul, adevarul ii ca e o placere sa intre omul la tine.
Bundás kenyér, cunosc maghiara.
Mulțumesc foarte frumos dragă Diana pentru apreciere.
Normal, tu Cj, eu Tm. Recunosc, nu stiam exact cum se scrie. Dar tot bun ramane.
Superbun! Aiaiaiaiaaiii!
mamele stiu o multime de trucuri ! ai o mama iubitoare! si da e f reusita povestioara!:*
unul din trucurile mele era cu margarina transformata in unt:P era margarina la pachet, aia de pe vremea lui ceasca . desfaceam amabalajul si puneam bucata de margarina in untiera=)))))))) si voilaaaaaa unt proaspat:P
pup si astept episodul umator:)
Cele mai deștepte-s mamele!
Mulțumesc Carmen Țoc tare *
Urâte vremuri dar cu clipe extrem de amuzante dacă stăm și ne amintim.
Hahahahahahahaha, apăi pe vremea aia cosmetizam tăte produsele s-arate occi.
Țoc și io tare, postez în curând episodul 2. :-*
Napocele, povestea ta m-a cucerit. Ce mama draguta ai.De fapt, toate mamele, incearca tot felul de trucuri ca sa-si faca odraslele sa manince sanatos. Mie cred ca si acum mi-ar trebui ochelari din aia roz ca sa maninc spanac.
Astept cu nerabdare episodul doi. Felicitari pentru articol. Exceptional!!!
Sa nu-mi spui ca nu-ti place spanacul nici acum?
…faină mamă, trăiască-i ficioru..:)
Multumesc draga Anca *
Vaeuuuuuu !!!!!!!!!!!!! Urasc spanacul !!!!!!!!!!! Incerca tata sa ma ia cu povesti gen Popeye Marinarul, dar n-a tinut figura ! In viata mea n-am bagat asa ceva in gura.
PS… Ai avut o mamica foarte frumoasa !
Multumesc frumos
Pe vremuri, puneam si cate o melodie care sa aibe legatura cu articolele. Asa voi face si acum
Aaaa, supercântec!
Ion Creanga cel modern ))))
Mulțumesc tare frumos dragă Victorițuca! Mi-a fost foarte dor să te văd la mine-n napoblog! >:D<
MAH NU VA MAI PLANGETI ATAT DE SPANAC,CA DATORITA LUI SUNTETI ASE SANATOSI SI GRASI SI ROSII IN OBRAJI